In articolul nr. 2 povestim despre Alexandra Chereches adica Happy Accesories.
Se pare ca inca de cand era mica tot cocheteaza cu lucru de mana (margelele fiind de baza), dar abia in anul 2 de facultate ”descopera America” cu adevarat : ”Am inceput sa aflu o multime de informatii: ca se numeste handmade ce fac eu, ca mai sunt multe fete care fac asta si ca fiecare are un stil propriu, ca exista posibilitatea publicarii lor, lumea le admira si uneori le mai si cumpara, deeeci… handmade fac de mica, dar mai serios si dependenta fara scapare de cand mi-am lansat blogul la care muncesc mult; tot de atunci am inceput sa invat si despre arta fotografierii.”

Si apropo de fotografii, am rugat-o sa ne arate ce si cum… asa am obtinut prima poza care reprezinta bijuuri din Martie-Mai 2010 (ea zice ca atunci nu stia nimic despre fotografie… intre noi fie vorba: setul ei l-am vazut cand eram si eu pe la inceputuri si mi-a placut muuuult).

Poza nr. 2 este un set facut recent  din lut polimeric : ”Setul a facut furori pe Facebook, cand l-am publicat si in maxim 2 ore a strans pe putin 30 de like-uri si o multiiiiiiiime de aprecieri.  Eu care aveam 2-3 like-uri maxim… a insemnat ceva pentru mine si acum imi place mult poza.”

Povestirile ei imi trezesc un sentiment de ”deja-vu”  :  ”Nu stiam de tije, cleste pentru facut bucle, cleste pentru taiat, ma chinuiam cu o forfecuta.”

Au urmat intrebarile ”curioase”:

Cateva unelte ”ciudate, improvizate” pe care le folosesti?

Spre exemplu nu pot face inele fara pixul meu care tine loc de mandrel (sunt de acord cu tine ), ace de siguranta, scobitori, folii de protectie (tiple), hartie, burete… depinde de ce vreau sa fac, improvizez pe loc.

 Care este cea mai mare satisfactie pe care ti-o aduce ceea ce faci? 

Cea mai mare satisfactie o am atunci cand dupa cateva secunde de la postarea bijuteriei pe Fb sau blog, primesc o multime de aprecieri si cuvinte de lauda!  Asta inseamna ca nu doar mie imi place rezultatul, ci si altora si ca trebuie sa continui sa fac ce stiu mai bine.

Cum ai ajuns sa te perfectionezi?

Cand am dat peste Internet, mai exact cand am descoperit un ocean de tutoriale care mi-au dezlegat multe mistere sau mi-au usurat diverse tehnici.

Aici intra si invatatul din poze pur si simplu, trebuie sa stii sa furi cate un pic din fiecare. Si sa nu uit: incercand, incercand si iar incercand!

Primul inel din sarma argintata a iesit groaznic, mi-a lasat zgarieturi pe toate degetele, la fel si cu urmatoarele, iar exact in momentul in care am vrut sa renunt la sarma am dat peste un tutorial in care d-na care explica a scris: “nu va grabiti, pentru asta e nevoie de rabdare si de timp”. Asa au aparut inelele pe care le vedeti astazi si la care muncesc de zor.

Sfaturi pentru cei care se gandesc sa se apuce de handmade:

Sa se apuce de handmade doar daca exista pasiune pentru asa ceva, dorinta vine din interior si simte ca are ceva de “spus” si nu pentru ca mai nou, se pot face bani din asta (copiind si multiplicand).

Este importanta poza produsului pentru clienti?

Avand in vedere ca cei mai multi simpatizanti sunt pe Internet, poza conteaza la fel de mult ca si bijuteria.

Poti poza intr-un mod care te duce intr-o alta lume, iar in scurt timp te trezesti visand si dorindu-ti acea bijuterie. Iar cand o vei purta iti va aminti constant de locul acela curat, feeric; induce o stare de bine, de bucurie. Asta incerc eu de fapt, sa transmit o stare de veselie, de culoare, de liniste.  Si reusesc asta cu ajutorul aparatului de fotografiat, iar cand mi se spune ca bijuteria e mai frumoasa in realitate, sunt pe deplin multumita.

O situatie in care cineva ti-a spus ca nu-i plac chestiile tale:

Hmmm… nu cred ca mi s-a intamplat asta, cel putin nu intr-un mod urat pentru ca nu permit.

In acelasi timp sunt constienta ca fiecare persoana este diferita si in cazul in care are in fata bijuteriile si le analizeaza, o face pur si simplu personal raportandu-se la felul ei de-a fi, la propriile gusturi.

3 lucruri care-ti plac in viata de zi cu zi:

-Imi place sa realizez cate o bijuterie in fiecare zi. In acest fel ramane cate putin din mine si trairile mele de atunci.

-Imi place sa-l vad pe nepotelul meu zambind cu fata lui inocenta si bucalata.

-Am o viata cu mult stres, de aceea apreciez multiplicat clipele de liniste in care ideile mele pot sa zburde.

Daca o prinzi pe Ale, ea vrea sa povesteasca tot cu lux de amanunte

Fraza memorabila a acestui interviu : ”Imi place sa realizez cate o bijuterie in fiecare zi. In acest fel ramane cate putin din mine si trairile mele de atunci.”

Greenscarf