Descantece pentru aducerea soarelui si a bucuriei

M-am uitat acum câteva zile la un documentar despre vrăjitoare, vrăji și magie . Dincolo de scepticismul meu de Toma, scepticism dat nu atât de faptul că nu aș crede că a existat și așa ceva, cât de convingerea personală că multe dintre cele care or fi fost cândva s-au pierdut în timp, m-am pomenit gândindu-mă la filmele care au tratat – într-un fel sau altul- acest subiect. Și recunosc că îmi plac acele filme care nu fac altceva decât să trateze eterna luptă dintre bine și rău ajutându-se de personaje fantastice, inclusiv vrăjitoare.

Și cum mintea mea creață face – de obicei- corelații dintre cele mai năstrușnice, mi-am dat seama că zâmbeam și-mi închipuiam că apare o vrăjitoare bună (dar să nu fie mama Omida, Coropișnița sau orice altă insectă autohtonă, că nu sunt deloc convinsă că e bună și nici măcar vrăjitoare nu cred că e…) și face o vrajă, o poțiune, un descântec, orice, și nu mai plouă! E bună ploaia, îmi place ploaia, ador să merg prin ploaie și să prind stropii de apă cu limba, dar mi-e dor de soare și de galben. Mi-e dor să văd cerul zâmbind albastru . Mi-e dor de bucuria dată de căldură.

Soare si bucurie

Ce frumos spunea Nichita, inegalabilul:

“E ploaia pe geamuri ce cade strident,

Stau singur la geam și totuși absent

Când nimeni nu cere privirii reper,

Nu zic la nimeni, nici mie, că sper

Un soare prezent ! “

Așa că, dacă o să văd o arătare călare pe o mătură mai ceva ca-n Harry Potter (să sărim peste partea în care râde , am precizat că vreau o vrăjitoare bună, nu nebună) o să știu că dorința mea a ajuns la Samantha. Sau la Tabitha. Sau la…știe careva dintre voi să facă vrăji??

Articol scris de Silvia (Jewelswithlove)

Colaj realizat de Anca (GreenBlueArt)

 

Leave a Comment

Let us know your thoughts on this post but remember to place nicely folks!