Poveste cu preturi

Acum o vreme se pornise pe Facebook o discutie despre preturile in handmade. Ma minunam legat de preturile foarte mici pe care le vazusem la niste brose frumoase, 5 RON… 6 RON… brose din luturi polimerice, destul de lucrate si destul de frumoase. Prin ianuarie gasisem niste brose pictate, deosebit de frumoase la 5 RON bucata.  Ne jucam, e adevarat. Facem asta din pasiune, e adevarat. Dar in clipa in care decidem sa vindem produsele noastre, de ce sa ne vindem ieftin?

E munca noastra. Pasiunea noastra. Inspiratia noastra. Creatii care poarta in ele idei si vise, ganduri si intristari, bucati mici din sufletele noastre. Iei in mana o bucata de lut sau margele sau sarma sau acul si ata, material, snururi, andrelele, croseta, pensulele. Inchizi ochii si lasi mintea sa zboare departe, departe. Si mainile incep sa desfasoare snurul povestii. Si sufletul se strecoara curios si lasa sa cada o lacrima. Cand termini iti dai seama ca ai povestit cartea aceea draga a copilariei. Sau ai cantat piesa aceea care te-a facut sa plangi intr-o noapte de vara. Sau ai impartasit ziua aceea calma la malul marii. Iti dai seama ca in ceea ce ai creat e un strop de suflet, un strop de amintire, un strop de poveste, un strop din tine.

Summer fields

Si atunci… nu e ca si cum ne terfelim sufletul? Suntem artisti, nu comercianti, mi-a spus cineva. I-am raspuns ca suntem mai mult artisti decat comercianti. Dar in momentul in care am decis sa vindem arta noastra, am devenit comercianti. Trebuie sa ne gandim si la cat suflet este in ceea ce am lucrat, dar si la multi alti factori. Trebuie sa luam in calcul cantitatea de material folosita si pretul lor, desigur. Timpul petrecut in schitarea ideilor si apoi timpul efectiv de lucru. Aici ma refer si la timpul necesar documentarii. Complexitatea creatiilor, care este in legatura directa cu timpul.

Eu in preturile bijuteriilor introduc si cheltuielile sa le zic adiacente. Internet, telefon, transport, cheltuieli de ambalare, curent, etc. Niciodata nu calculez preturile doar in functie de materialele folosite, ci adaug toate aceste detalii. Asa ajung la un pret corect.

“Pai si daca raman cu ele?” Eu, personal, prefer sa le fac cadou. E mai cinstit si fata de creatia mea si fata de mine. E mai curat. Si dispare gustul amar al “l-am dat numai ca sa il dau”.

Sunt sigura ca multa lume nu va fi de acord cu mine. Sunt sigura ca multi vor fi de acord. Sunt sigura ca sunt multi alti factori care se pot calcula atunci cand ne stabilim preturile. Si chiar va rog sa va spuneti parerea si sa ne povestiti felul in care voi va calculati preturile.  Ce luati in calcul, ce nu, de ce da, de ce nu.

Sweet Gosip

Titlul articolului vine tocmai din dorinta comunicarii. Sa ne asezam frumos, la un ceai si la o poveste. O poveste cu si despre preturi. Despre suflete si calcule. Despre cifre si culori. Am pus ceainicul pe foc, aduc si ceaiul care infloreste si va astept cu drag la povesti. Povesti despre… preturi si arta.

AdyAnkh

6 Comments

Got something to say? Feel free, I want to hear from you! Leave a Reply to fbronnie

  1. fbronnie says:

    E tare greu sa stabilesti pretul corect al creatiilor tale. Marturisesc ca de multe ori “l-am dat numai ca sa il dau” si chiar daca poate am avut un gust amar la inceput – m-am gandit apoi ca asta imi permite sa merg mai departe, sa investesc banii castigati in alte materiale si sa creez altceva. Adevarul e ca lumea scoate din ce in ce mai greu banul din buzunar si prefer sa ma adaptez putin, sa mai las de la mine. Daca ar fi sa tin la preturi cred ca mi-as inchide taraba. E drept ca sunt unele creatii pe care nu le-as da nici in ruptul capului sub pretul pe care mi l-am stabilit ca fiind “corect”.
    Atunci cand stabilesc pretul unui produs pun in prima faza pretul materialelor iar acesta il triplez. Asta imi acopera si munca si timpul. Daca am client imediat il vand la pretul respectiv, daca nu, si trece mai mult timp de cand am confectionat ceva, atunci mai scad preturile. Inca nu am socotit efectiv timpul petrecut la creatia produsului + curent + internet + cartie de vizita etc. etc sau alte formule de calcul pe care le-am mai gasit pe undeva. Nu am nervi pentru asemenea calcule.

  2. AdyAnkh says: (Author)

    Da, Vero, toti mai scadem din preturi.. mai ales la targuri unde oricum nu calculezi taxele de transport si inca niste mici angarale. Nu mult, dar mai scadem. Toti dam ceva mai ieftin produsele ramase de o vreme buna la noi. Dar sunt sigura ca nu ai vinde aceste produse la preturi foarte mici. Am evitat exemplificarea, pentru ca ideea nu este sa aratam cu degetul ci sa intelegem cumisi calculeaza lumea preturile si mai ales de ce face lucrurile asa. Cand ai decis sa inmultesti cu 3 materialele, sigur te-ai gandit ca acel pret acopera si cheltuielile auxiliare, nu? Dar am vazut chiar aici, pe Crafty, cercei draguti la 3 RON, brosele de care vorbeam la 5 RON. Am vazut si multe produse mai complicate la 10, 15 RON. Eu consider ca sunt mult subapreciate ca pret. Si ca daca noi nu invatam sa ne respectam, de ce sa cerem sa o faca altii? :) Si exact la aceste produse ma refeream, cu preturi foarte mici, in care mi se pare ca munca si creatia sunt lasate la o parte.

  3. fbronnie says:

    Ai dreptate, niciodata nu vand preturi chiar atat de mici. E pacat de munca mea. Si la preturile acelea nici materialele nu prea le scoti.

  4. Lory Glory says:

    Ai scris tare frumos Anca si ai atins un punct foarte sensibil, cel al stabilirii preturilor creatiilor nostre. Eu personal imi calculez pretul astfel: materialele+manopera (timpul efectiv de lucru), la care adaug un procent de 20%. Uneori se intampla ca pretul sa mi se para prea mic, iar alteori mi se pare ca a iesit cam marisor, si atunci procentul ala mai scade un pic, sau chiar de tot. Am vazut si eu lucrusoare frumoase foc la preturi de mici de tot, si am incercat sa gasesc niste explicatii. Una ar putea fi ca atizanii respectivi sunt chiar la inceput, si asta o spun din proprie experienta; primele creatii pe care le-am vandut costau f putin. Pretul includea costul materialelor si inca ceva infim pe langa. Apoi mi-am stabilit un pret al orei de manopera, care incet incet a mai crescut. Si abia mai tarziu m-am gandit ca pretul ar trebui sa includa si timpul petrecut cautand materialele pe la furnizori, timpul petrecut facand fotografii, facand postarile pe blog, si altele de gen. Plus ca ar trebui sa aiba un pret si ideea, originalitatea si complexitatea ei.

  5. Cristina says:

    Buna ziua,

    mi s-a parut interesant articolul. marturisesc ca sunt la inceput de “cariera”. fac bijuterii, nu foate complicate, dar fiind la inceput dureaza mai mult decat celor cu experienta. marturisesc ca eu cred ca sunt din categoria celor care lucreaza “low cost”, dar asta din dorinta de a vinde si de a scoate “investitia” (partea cu inspiratia, creatia etc. de multe ori e ignorata la inceput). deocamdata am reusit sa vand doar colegelor si cateva cadouri.

    nice blog :)

  6. Anca says:

    Ai mare dreptate in ce zici si chiar daca e ceva mai scump, lumea care va aprecia cu adevarat obiectul va da si mai mult pe el. Si oricum, preturile mici, desi atrag si se face vanzare cu ele dau senzatia de “chinezarie” si practic iti bati joc de munca ta.

Leave a Reply to fbronnie

Let us know your thoughts on this post but remember to place nicely folks!