Set format din colier si cercei, realizate din margele de agata indiana si
o frumoasa floare de colt.
AGATA MARO - este talisman de bogatie.
Este o piatra a longevitatii, vindecarii, protectiei, fidelitatii in casnicie.Il face pe purtator sa se simta special, sa atraga atentia asupra lui.Echilibreaza energiile yin-yang, aura si
transforma energiile negative in energii pozitive constructive.
Stimuleaza talentele interioare ale fiecaruia, curajul, capacitatea de decizie, increderea in calitatile proprii, rezistenta fizica si psihica, buna vointa, claritatea gandirii, concentrarea, logica, bunastarea, creativitatea si scade anxietatea, stresul, suferinta, sentimentul de singuratate, efectele dureroase ale esecului si pierderii.

FLOAREA DE COLT

Nestor Urechea afirmă că legenda Florii de Colţ i-a fost povestită de un cioban bătrân care vieţuia pe plaiurile Bucegilor. Peste câţiva ani2 va spune că îi fusese transmisă de Nicolae Gelepeanu. Acesta, la rândul său o auzise de la un bătrân cioban din Moieciu. Autorul nu a putut afla dacă tema aceasta nu există cumva în vreun folclor străin occidental, de unde să se fi strecurat în folclorul nostru.

Iată legenda:
Steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi spre locul naşterii Domnului, a stat o clipă deasupra Bethleemului şi s-a gândit ce să facă mai departe, căci îşi îndeplinise misiunea dată de Dumnezeu.
“Să mai stau pe cer aşa strălucitoare cum m-a făcut stăpânul lumei, nu se poate, fiindcă nu trebuie să uit că unealtă smerită sunt în mâna Domnului; şi apoi s-ar înşela oamenii, crezând că pe fiece seară s-a născut Fiul. Unde să mă aciuiesc, dar, pe Pământ?”
Şi coborî steaua de pe boltă, să-şi afle locul de odihnă. Călătorind peste mări şi ţări, peste ţinuturi cu oameni mai sălbatici decât fiarele, care înrobeau alţi oameni, sau se războiau pe gustul conducătorilor, într-o zi…“steaua sosi deasupra unor munţi înalţi cu spinări îmbrăcate cu o iarbă scundă”, stânci golaşe şi molifţi trufaşi. Erau Bucegii, cufundaţi în linişte şi pace, cum nu întâlnise nicăieri în lunga sa rătăcire în jurul Pământului.
“Nici chiote sălbatice chemătoare la măceluri, nici vaete, nici plânsete; o tăcere adâncă nesfârşită. Şi, desfăcându-se în mii de steluţe, căzu, de se agăţă se steiuri şi ziduri uriaşe; fiecare steluţă se făcu o floare albă, moale ca lâna; Şi aşa se înfăptui Floarea Bucegilor. ”