Doină oltenească

Mult mi-e dor si mult mi-e sete
Să văd frunza-n codrul verde,
Să mai strâng vreo şapte cete!
Primăvară, muma noastră,
Suflă bruma din fereastră
Şi zăpada de pe coastă,
Să văd iar verzind în cale,
Să mă las iar în cea vale
Cu-o pereche de pistoale.
Frunza-n codru cât se ţine
Toţi voinicii trăiesc bine,
Iară frunza dacă-i lasă
Toţi voinicii merg pe-acasă
Şi la para focului
Zac de dorul codrului!
Frunză verde de susai,
De-ar veni luna lui mai
Să-mi aud cerul tunând,
Să văd norii fulgerând
Ierbuliţa-n şesuri dând,
Să mai vad focuri pe-afară,
Copilaşi cu pielea goală,
Cai în câmpuri nechezând
Şi voinici pe plai suind.

Culeasă de Vasile Alecsandri

Frumoase cântece de haiducie are poporul român, doine dulci-amărui din care reies durerile unui neam mic, împărţit între imperii şi cotropit adesea, ale unui neam din străbuni înfrăţit cu pădurea. Legat sau nu de haiducie şi refugiul oferit de codru, în Ţara Făgăraşului există un obicei numit "Legământul cu pădurea", practicat în satele de sub munte: Recea, Lisa, Viştea, Drăguş, Ucea, Şercăiţa, Şinca şi altele. La sosirea primăverii, când natura se trezeşte la viaţă tradiţia se ţine ca un preludiu al noului an agricol.
După miezul nopţii, bărbaţii se adună şi pleacă spre pădurea de sub munte: fiecare echipat cu câte un topor, un felinar aprins şi un ulcior. Ajunşi în pădure, fiecare îşi alege câte un copac, în jurul căruia făceau un cerc, apoi începeau să rostească descântece menite să-i apere de rău, să-i întărească, să-i ţină sănătoşi şi să le dea spor la muncă pentru a culege roadele pământului. În timpul legământului, copacul este udat cu apa adusă în ulcior. La sfârşitul ceremonialului, bărbaţii scot câte un chiot, se desprind de trunchiul copacului şi în propriul cerc dansează un dans rar, cu bătăi în pământ. Apoi se strâng în jurul vătafului şi continuă jocul pe o melodie ritmată, acompaniaţi de fluierături şi instrumente muzicale. La sfârşit, bărbaţii pleacă în alai spre casă.

Pentru a evoca acest frumos obicei românesc de primăvară, dar şi ca o pledoarie pentru salvarea pădurilor tăiate azi cu sălbăticie, am creat acest colier din rondele din lemn, căpăcele de ghindă, muschi verde, frunze şi răşină. Elementele sunt sudate pe baze metalice din bronz. Pandantivul masiv (14 cm lăţime x 10 cm lungime) este accesorizat cu şnururi din piele naturală, bumbac cerat, iar închiderea se face cu un frumos nastrure din prehnit. Are lungime medie şi se aşază pe decolteu. Doar partea de şnur are 40 cm.