Azi nu mai ştiu să spun nimic despre toamnă. Am culcat-o adânc în inimă şi s-au aşternut peste ea straturi de frunze, peste care murmură vântul unui poem uitat:
"Toamna îmi îneacă sufletul în fum...
Toamna-mi poartă în suflet roiuri de
frunzare.
Dansul trist al toamnei il dansăm acum,
Tragică beţie, moale
legănare..." ("Dans", Nicolae Labiş).

Voi pleca mai departe, pe cărările iernii, spunând acest adio bogatei toamne 2014, cu rod bun de fructe dulci, dar şi cu spini ascuţiţi, ce mi-au agăţat hainele în goana mea spre ţeluri fără anotimp:
"Mâine dimineaţă o să fim
străini,
Vei privi tăcută mâine dimineaţă
Cum prin descărnate tufe, în
grădini,
Se rotesc fuioare veştede de ceaţă..."

Voi merge mai departe, cu servieta mea trecută prin ploi şi ceţuri, pe care s-au imprimat pentru totdeauna frunze şi amintiri de pe drumuri de altădată...
O geantă tip servietă, din lemn, decorată manual cu vopsea pe bază de răşini, hârtie de orez, vopsea contur auriu, frunze naturale de arţar şi răşină incoloră. Modelul este diferit pe cele două feţe. Încuietorile au fost vopsite cu patină aurie Vintaj. Interiorul este căptuşit cu fetru.
Dimensiuni
aprox. 29 cm lăţime, 22 cm înălţime, 4,5 cm grosime la exterior;
27 cm x 20 cm la interior.