La inceput de martie au aparut primele raze de soare primavaratic, erau ultimele raze de soare care imi patrundeau in camera in acea zi. Am avut un sentiment de nostalgie ca trebuia sa las soarele sa apuna, asa ca am adus o sticluta pe care am umplut-o cu ultima raza din acea zi.

Am pus capacelul sticlutei si dintr-o data raza a devenit zapada sclipitoare cu o lucire atat de frumoasa care imi amintea de acel soare primavaratic.
Trecand zilele s-a ivit un ghemotoc de ceva in sticluta. La inceput nu stiam ce e, dar vazand cum creste mi-am dat seama ca era vorba chiar de o floricica alba, care isi lua timp sa-si pregateasca fiecare petala si fiecare frunzulita-nu se grabea deloc!

In fiecare zi se facea tot mai frumoasa si mai frumoasa, isi adauga petale cu grija, de parca le numara ca nu cumva sa iasa din numarul de aur.

Dar sa va spun un secret... Din acea zi in care am prins raza de soare, acesta nu a mai stralucit atat de puternic cum a facut-o atunci si nori cu apa multa au acoperit cerul.

Oare, sa fie chiar primavara, cea pe care o am in sticluta?